Așa și?

Așa și, ce dacă tu poate nu mai poți? ”Nu îmi permit să nu mai pot” – așa ne spunem și Doamne câte prostii nu ne mai spunem zi de zi?! Ba da, ia permite-ți să obosești, să șezi și să îți tragi sufletul, să te dai 2 pași în spate și să cuprinzi imaginea de ansamblu. Permite-ți să spui – nu mai pot, permite-ți să spui – ajunge, permite-ți să spui – nu mai vreau. Învață omule să spui și NU și să nu te mai gândești ”dar ce va zice lumea”.

Învață ca a fi vulnerabil te face OM, a recunoaște că ești vulnerabil te face puternic, că a fi puternic te ajută să te găsești pe tine. Acceptă că asta nu e pe placul multor din jur. Că e mult mai ușor pentru spectatori să își dea cu părerea. Iar eu te întreb: Așa și?

AICI este despre TINE, cu toate la pachet. Doar tu îți pui în pachet, căci e pachetul tău și nu e nimeni responsabil de cum alegi tu în viață. Nu căuta vinovați, mergi la oglindă și vorbește cu tine, este o terapie incredibilă.

Până la un anumit punct, suntem îndrumați de părinți, uneori bucuroși cu ceea ce am fost îndrumați, alteori total dezamăgiți, dar ăsta nu e un motiv să ne transformăm în victime. Cel mai ușor pe termen scurt, este când îți pui papucii de victimă. Însă bați pasul pe loc, nu înțelegi de ce, dar te uiți cu frustrare și invidie la cei ce trec pe lângă tine. Sunt cei cu papucii de supraviețuitor, de luptător, de oameni care cred, care speră, care nu renunță, care caută și care mulțumesc și merg mai departe. Sunt cei care spun Așa și? Sunt cei care nu își pierd timpul prețios în a da explicații inutile care doar hrănesc vanitatea unora, care înțeleg și își asumă drumul pe care au de mers, își asumă oamenii pe care îi vor alături. Sunt cei care spun ”Nu” atunci când nu mai vor toxic în viața lor, care au învățat că alegerile sunt în ei și nu mai caută vinovați ci soluții. Sunt cei pe care o mare parte a celor din jur, cei care stau în papucii de victimă, îi văd drept  – Ciudați. Așa și? Nu ne place ceva, nu ne simțim confortabil cu noi sau cu cei din jur? Nu știm cum și ce să facem? Fă orice în schimbul la a nu face nimic. Există terapeuți, există meditații, există yoga, există credința, există natura, există cărți, există o multitudine de opțiuni de unde poți începe să înveți să porți și alți papuci, ține doar de tine să vrei să te mai victimiezi.

Trăim într-o societate unde ”ce zice lumea”, este la rang de cult. Asta am auzim noi de mici, asta au auzit părinții noștri și tot așa. De la cele mai fragede vârste și până la final, acest cult ”da ce zice lumea?” este ca o mantră.

Te duci să faci școala ”Y”că ce-o să zică lumea, ai grijă să nu fumezi că ce-o să zică lumea, nu umbla cu X sau Z, că ce-o să zică lumea, la ce liceu intri mamă că ce-o să zică lumea? cum să divorțez, dar ce o să zică lumea, și tot așa putem continua până mâine dimineață. Pot continua eu și puteți continua și voi. Există de când lumea povestea asta cu ”ce-o să zică lumea?!”.  Sper că începând cu generațiile noastre și mai ales cu cei ce vin după noi, acest cult să se dilueze și să îi ia locul ”Așa și?”. Să îi ia locul : cum sunt și cum simt Eu, este mai presus de ce zice lumea.

Pe toți și toate îi roade grija de tine, cu cine ești, ce faci, unde cum mergi, câți bani faci, cine este cel/cea cu care trăiești, cu ce se ocupă, cu ce se ocupă neamurile, din ce cercuri provine X, unde se învârte, unde își face veacul, ce mașină are, unde stă etc etc… și acum vin eu și întreb: Așa și? Cu ce te ajută pe tine în viață, să evoluezi, să fii mai bun, să crești și să te dezvolți tu ca spirit, dacă știi toate cele de mai sus? Murim de grija altora, dăm din coate să aflăm cât mai multe, pierdem ore întregi ”stocărind” oameni și practic trăindu-le viața în loc să ne-o trăim pe a noastră zi de zi. Viața noastră Este Unică aici pe Pământ și Doamne cât de relativă, doar un puf de păpădie.

Așa și, ce dacă eu am ales în viață fix ce am considerat eu că este mai bine? Așa și, ce dacă am ajutat oameni în jurul meu care mai apoi trec cu buldozerul peste mine? Vin iar și spun: Așa și? Nu este despre mine, este despre acei indivizi, pentru că atât au putut ei, nici mai mult și nici mai puțin. Despre mine este DOAR ceea ce eu fac, este DOAR ceea ce eu gândesc și SIMT.

Noi suntem singurii responsabili de ce permitem să intre și să se manifeste în viața noastră, noi suntem singurii responsbili de toxicitatea pe care o lăsăm să ne invadeze fiecare zi, sau nu. Alegerea de a spune STOP este la noi. Stiloul și coala de hârtie sunt la noi, le-am primit la naștere, depinde doar de noi ce scriem și cum scriem în cartea vieții noastre. Eu nu am permis și nici nu am să permit nimănui să ia stiloul , pentru eu îmi scriu povestea, pentru că e a mea și mi-o asum.

Gura lumii dragii mei, tot spun, nu o astupă nici pământul. Așa și? Viața merge mai departe, doar unii aleg să stea pe loc, fără să își dea voie să se manifeste și să fie ei, ba de gura părinților, a prietenilor, a partenerului de viață sau chiar de gura copiilor.

Cu siguranță că în viața fiecăruia există la un moment, acel gând ”aș fi putut să fac mai mult și mai bine”. Probabil că da! Acum vin și spun: Așa și? Mergi mai departe, nu sta blocat acolo în păreri de rău și în despicat firul în patru, altă capcană consumatoare de timp și energie. De unde știu? Am fost acolo, în tot ceea ce scriu, am fost și eu și cu siguranță măcar în una dintre situații ai fost și tu. Mergi mai departe și fă mai bine azi și mâine și de acum înainte.

Toate capcanele astea ne prind în ele, consumându-ne energia, defocusându-ne de la esență. Dragilor, bucurați-vă de viață, fiți autentici, trăiți-vă viața voastră și lăsați-i și pe ceilalți să și-o trăiască pe-a lor. Lecțiile ni le expieramentăm fiecare la un anumit timp și doar atunci când trebuie. Unii nu învață nimic, iar asta nu este treaba noastră, căci fiecare este direct responsabil pentru alegerile lui.

Așadar, viața este un MIRACOL, un DAR de la Creatorul nostru. Ce faci la început când primești un DAR? te bucuri. După, urmează să deschizi darul, și nu primești întotdeauna ce ai sperat. Dragilor, cu siguranță de la Viață primim doar atât cât putem duce și doar ceea ce ne este necesar pentru a ne parcurge drumul. Că ne place sau nu, asta ține de tot ce învățăm în absolut fiecare zi și fiecare minunt al existenței noastre. Este despre cum învățăm să gestionăm lucrurile care vin și cum lăsăm ca totul să ne afecteze sau nu, este despre cum ne abatem sau nu, de la drumul nostru. Unii înțeleg mai repede, unii mai greu, unii deloc, dar punctul de finiș este același pentru toți. Apropo, nu va muri nimeni în locul altcuiva, fiecare își trăiește fiecare capitol individual, și trăiți-l voi pe al vostru, nu pe al altora, nu mai stați cu ochii zgâiți peste gard, nu știi ce are la pachet cu existența pe care o are. Avem fiecare fix papucii care ne sunt potriviți.

Avem sigur doua certitudini în viață: că ne naștem și că murim, asta știm, restul sunt relative și noi suntem responsabili de cum alegem să FIM.

Este momentul să spunem Așa și? Hai să FIM și hai să TRĂIM nu doar să existăm, hai să ne dăm sens fiecărei zile pe care o primim în dar !

Bucurați-vă de fiecare zi, căci meritați. Mă întorc la cafeaua mea și mai răsfoiesc un pic din amintiri, că tare îmi dau o stare de bine 🙂