Mânăstirea Sf Ecaterina – Locul unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise
Așa cum am scris în articolul anterior, și las linkul, unde povesteam despre călătoria pe Muntele Sinai – Muntele Sacru, locul unde Moise a primit tabletele cu cele 10 porunci, am promis acolo că vin repede și cu articolul despre Mânăstirea Sf. Ecaterina, situată la poalele muntelui.
După o noapte de urcat cei 7 km pe Muntele Sinai, am pus linkul mai sus, la coborâre, a doua zi de dimineață, la orele 9.30, am intrat în Mânăstirea Sf. Ecaterina. Instantaneu au început să îmi curgă lacrimile iar eu nu sunt un om care plânge ușor. Efectiv nu înțelegeam ce e cu mine, îmi era atât de greu să mă abțin. Mi-am pus fruntea de un zid care proteja practic un arbust. Am simțit o pace aparte, greu de descris în cuvinte și am de gând să o las așa, pentru că sunt trăiri atât de intense pe care nu le poți povesti și nici nu sunt de povestit. Aflu de la ghid că acel arbust, este de fapt, Rugul unde Moise a primit chemarea, locul unde Dumnezeu i-a vorbit lui Moise dintr-un Rug Aprins, cuprins de o flacără care nu era de aici de pe Pământ , și i-a zis să urce pe munte.
În anul 330, Sfânta Elena ( Împărăteasa Elena) a construit o micuță biserică pe locul Rugului Aprins și un foișor unde monahii se puteau adăposti.
În sec al VI-lea, Împăratul Iustinian ( 527-565) a ordonat construirea unei cetăți, care să împrejmuiască construcțiile realizate de Sf Elena. Ctitoria Sfântului Împărat Iustinian a purtat la început numele de ”Sfânta Mânăstire Împărătească de pe Muntele Sinai, unde a pășit Dumnezeu” și apoi Mânăstirea Rugului Aprins.
Pentru că cetatea era des atacată de triburile arabe, Împăratul Iustinian a adus câteva detașamente de soldați și muncitori geto-daci. Așa realizăm că strămoșii nostri au avut o contribuție mare în asigurarea siguranței acestei Mânăstiri, de care noi ne putem bucura în acest moment.
Mânăstirea Sf. Ecaterina, este un lăcaș de cult, greco-ortodox, cea mai veche mânăstire creștină locuită în care viața monastică nu a fost întreruptă de mai bine de 1700 de ani. Hramul mânăstirii este Schimbarea la Față iar din 2002, lăcașul face parte din Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Legăturile noastre cu această mânăstire nu se rezumă doar la faptul că soldații noștri valahi au apărat cetatea o bună periaodă de timp. În 1553, stareț al mânăstirii, ajunge călugărul Ioachim Valahul, susținut pentru această funcție de Domnitorului Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare. Domnitorul Alexandru cel Rău , pe cheltuiala sa, a restaurat parțial Mânăstirea Sf. Ecaterina, în anul 1592. La câțiva ani distanță, în 1610, Nestor Ureche, tatăl lui Grigore Ureche , a fost metoh al lăcașului din Sinai.
Mai apoi, Spătarul Mihail Cantacuzino ( 1640-1716), boier mare al Țării Românești, după un pelerinaj în Peninsula Sinai unde vizitează și Mânăstirea Sf. Ecaterina, reîntors acasă, ctitorește în 1695 o mânâstire sub Carpați. Impresionat fiind de edificiul din Sinai, denumește lăcașul de cult de sub Carpați, Mânăstirea Sinaia, nu este așa că nu știați ?! Poate ar fi bine să mai știți și că aici se află prima biblie tipărită în limba română prin grija Domnitorului Șerban Cantacuzino. Legăturile țării noastre cu Mânăstirea Sf. Ecaterina din Sinai, au fost susținute de mai mulți domnitori români de-a lungul anilor.
Arhiva mânăstiri conține multe consemnări despre călugării români, iar lor li se datorează faptul că astăzi, mânăstirea are cea de-a 2-a cea mai mare bibliotecă de manuscrise antice din lume, aproximativ 3000 de volume, după Vatican. Tot aici au fost găsite scrieri ale lui Hipocrate, cu diferite remedii, se găsesc aici și primele ediții ale lui Homer și Platon.
Și sunt multe de povestit, am să închei prin a vă recomanda să mergeți să urcați pe Muntele Sinai și să vedeți răsăritul, este ceva UNIC cu un peisaj aparte, care te lasă fără respirație. Întreaga urcare este o experiență, aveți info în articolul precedent. La coborâre puteți zăbovi la Mânăstirea Sf. Ecaterina, cred că am relatat destule motive care să vă stârnească interesul. Exista cazare oferită în cadrul mânăstirii și un restaurant. Dacă aș mai merge o dată, aș alege cazarea în Sharm el Sheikh nu în zona Taba. Sunteți aproape de aeroport, aveți și o paletă largă de cazări în funcție de bugetul pe care vreți să-l alocați. În una dintre zile, puneți urcarea pe munte cu cei 7 km, apoi dimineața la coborâre – vizita la mânăstire. Mai departe, sunteți mari și vă descurcați :), mare, soare, snorkeling, scuba etc. Dacă aveți nevoie de ceva informații și sunt în măsură să vi le ofer, cu cel mai mare drag, vă stau la dispoziție.
O experiență care m-a pus pe gânduri, deși a trecut o săptămână de când m-am întors, este totul atât de viu în mintea mea. Îmi apar materiale și multe informații noi și…. sunt legături foarte strânse între părintele Arsenie Boca și tot ce am scris eu mai sus, în speță Mânăstirea Rugului Aprins, e de-a dreptul fascinant totul.
Gata, vă las să vă bucurați de câteva poze.
Ce părere ai?