Muntele Sinai – locul unde Moise a primit cele 10 porunci. Cu această propoziție s-a produsul click-ul în mintea mea când am auzit prima dată de această călătorie.Am zis DA vreau. Deși mi-am spus că nu voi mai merge în Egipt prea curând, după o experiență de acum 2 ani care nu m-a dat pe spate, am zis hai, de ce nu, e altceva, e despre altceva . Nu am cerut prea multe detalii, și mare greșeală am făcut. Am primit programul pe mail și am zis DA, am plătit avansul, fără să stau prea mult pe gânduri.
În mintea mea era doar, voi ajunge pe Muntele Sinai, Muntele Sacru, și voi urca în vârful muntelui acolo unde Moise a primit cele 10 porunci. Yey. Doar asta aveam în cap. Cum am avut o perioadă extrem de încărcată, inclusiv bagajul ni l-am făcut cu 2h înainte să plecăm, și nu am căutat absolut nici o informație despre nimic, ceea ce nu îmi stă deloc în fire de altfel.
Am făcut bagajul, am uitat diverse chestii acasă, dar nu am uitat aparatul de cafea cu capsulele preferate pentru fiecare. Nu vrem să dăm greș cu cafeaua, cu atât mai mult cu cât noi suntem destul de matinali și am zis să nu ne irităm inutil. Bun. Am eliminat ceva care ne putea aduce un discomfort. Dar nu ne-am gândit însă, să verificăm câte grade sunt acolo 🙂
Am plecat cu un charter, am ajuns dimineață în Sharm el Sheikh, cum am ieșit de la control mi-am cumpărat cartelă de telefon și am luat-o pe cea cu cel mai mult net ca să am acces la toate rețelele de socializare ( așa au zis cel puțin), cost undeva la 26$. Am pus-o în telefon și iute afără la mașina care aștepta să ne ducă către Peninsula Sinai. Am ales Vodafone, se pare că în peninsulă, sunt cei mai buni pe acoperire și calitatea internetului și așa a fost.
Bun.. acum începe, în august NU este de mers în Egipt, efectiv bate un vânt fierbinte și ai fix senzația pe care o ai când deschizi ușa de la cuptor când ai gătit ceva la 200 garde, la modul cel mai serios.
- Verifică întotdeauna locul unde ai cazarea, dacă alegi să mergi într-o călătorie inițiatică, bazată pe relaxare și spiritualitate, nu merge intr-un resort destinat familiilor cu copilași, numai loc de meditație, reconectare sau relaxare nu este. Nu ai cum, oricât de bun, empatic, înțelegător și echilbrat ești 🙂 . Copiii mici, sunt niște mici teroriști care nu trebuie puși împreună cu cineva care vrea să se adune , doar în cazul în care cel care merge acolo, nu are cumva ca task să își testeze răbdarea și toleranța, în speță eu. Cred că ăsta a fost unul dintre testele mele supreme, și am ales să văd lucrurile și să iau din tot, ceea ce este frumos, și astfel și eu le pot povesti, dintr-o perspectivă pozitivă, cu lecții și experiențe care să mă învețe ceva, nu să mă pierd în ce nu-mi plăcea și îmi crea disconfort.
- Deci un mare NU în august și NU în resorturi cu copilași, în rest cu deschidere mare, că tot ceea ce vine către noi, vine să ne arate și să ne mai învețe ceva.
- Nu te baza pe gusturile altora, și nici nu veni cu replica ”am avut încrede în ce mi s-a spus”, fiecare dintre noi are percepția lui despre ce înseamnă confortabil, frumos, etc. Verifică !!! E cel mai sănătos.
Cum am zis, am ales această călătorie pentru a urca pe Muntele Sinai și pentru a intra și în Mânăstirea Sf. Ecaterina de la poalele Muntelui Sacru, despre care voi scrie în următorul articol.
Am să sar peste ce am făcut toate zilele, pentru că exceptând că era foarte plăcut să stai la plajă de la ora 6.10 când era și răsăritul până la maxim maxim 10 când începea faza cu cuptorul, nu prea am ce zice. Am stat în cameră, am citit, am lucrat, am avut în câteva zile și sesiuni de meditații într-o sală special amenjată, o terapie cu cristale. Timpul a trecut, cum am zis cu multe conștientizări și cu gândul setat pentru călătoria pe Munte, că doar de aceea venisem.
Gata, iaca și ziua mult așteptată, la ora 22.30 am plecat de la Hotelul situat în regiunea Taba, către Muntele Sinai, cu pașaportul la purtător, cu încălțăminte cu talpă antiderapantă, apă, minim 2 sticle de 0,5, un fruct sau ceva dulce, ochelari de soare și ceva pentru acoperit capul pentru coborâre. În funcție de perioada în care alegeți să mergeți, o gecuță subțire. Musai ceva bani cash la voi, schimbați în bancnote mici, dolari sau euro.
De ce vă trebuie bani când urcați pe munte la 2250 m? Păi ai varianta în care din diverse motive nu ai putea să mai urci sau vrei să îți păstrezi energia și alegi să urci 6km cu cămila, cost 25$, sau cineva îți cară rucsacul pentru 15$, cum am ales eu să-l dau la un moment, că era atât de greu, doar mama lipsea din el, nu știu de ce mereu pun atâtea chestii cu mine.
Sfat – întrebați cât costă de la început orice cumpărați sau la orice serviciu minor apelați. Recunosc, mi s-a părut mult 15$ , dar pentru un singur motiv, nu mi-a părut rău pentru nici un bănuț lăsat acolo, oamenii ăștia sunt săraci și nu au alternative, nici măcar nu poți zice să meargă la săpat/cules etc, acolo e doar rocă și atât.
Drumul de la hotelul nostru din Taba pâna la poalele muntelui, este de 2h 30min, cam atât. Acolo dacă nu ai un ghid deja „antamat” din timp, primești unul la fața locului, la punctul de control, și în funcție de câți sunteți prețul se negociază. Gata și partea cu ghidul, s-a făcut controlul la rucsacuri, se trece prin scaner și gata de urcat. Tot drumul de 7 km, ești însoțit de beduini cu cămile și apoi doar de beduini, în caz ca ai nevoie. Un pic ciudat să te întrebe mereu cineva din spate „Camila? Camila?”
Traseul are 7 km, 6 km de urcat la pas să zicem, a cărei pantă devine din ce in ce mai „delicată” de urcat, însă nu ceva de speriat, dar nici de neglijat. Ultimul km, este și cel mai greu, 750 de trepte, dar nu vă imaginați treptele de la bloc ci trepte construite din bolovani și părți de rocă din munte.
La prima treaptă, am căzut și m-am lovit destul de urât la genunchi și la tibie. Am crezut că e gata, e pa…ia uite cum mi se năruie tot „efortul” cu statul la peste 40 de grade în august în Egipt, când eu pentru urcarea asta am venit. Tot ce am putut să fac în următoarea secundă, a fost să zic : „Doamne te rog nu mă lăsa, Moise lasă-mă să simt energia ta” . Și nu m-a lăsat nici Bunuțul și mi-a permis și Moise să mă bucur de starea extraordinară de sus …
Cerul este din altă poveste și el. Tot drumul ăsta în care am mers în tăcere eu cu mine, schimbând pe alocuri câte o impresie cu omu’ meu sau cu cei din grupul nostru, mi-a adus liniște și o bucurie ca de copil. Ori de câte ori ridicam ochii spre cerul care parcă cădea peste noi, efectiv mi se umplea sufletul de o bucurie greu de descris, și parcă uitam că abia îmi trăgeam sufletul de gâfâială. Un cer înstelat ca în cărțile cu povești, unde cu ușurință deslușeai carul mare, carul mic și tot felul de alte formațiuni din cărțile de astronomie.
O adevărată încântare.
Pe parcursul celor 6 km, sunt 4 opriri, unde îți poți cumpăra apă, ceai, suc, ceva de ronțăit, cafea sau pur și simplu să te odihnești altfel decât pe cărare. Am tot făcut pauze și am avut la un moment sentimentul că am mers o eternitate. Ok, bine, recunosc, nu am antrenament, nu am mai urcat pe munte la modul ăsta. E de la sine înțeles că în mine s-au dat lupte seculare, noroc cu antrenamentele de pilates începute de o lună și ceva, că altfel, a doua zi după expediție, zăceam în pat.
Dacă cei 6 km au fost cum au fost, cu un drum destul de lat, la scări, s-a schimbat situația, abia aveau loc 2 oameni unul lângă celălalt, destul de abrupt, cămilele rămân la baza treptelor căci nu au cum urca. Am încercat să număr scările, cu piciorul lovit, cu cele 2 operații de la coloană care au vrut musai să îmi amintească că sunt cu mine, și mă întrebam mereu, oare o mai fi mult?
Mi-am predat rucsacul la jumătatea celor 750 de scări unuia dintre beduini, e plin de ei și sunt ca niște umbre, gata să te ajute cu orice, căci această activitate este extrem de importantă pentru ei, aducându-le venituri substanțiale din care se întrețin. Paul a insistat să predau rucsacul, ca să detensionez coloana, să mai iau din presiunea de pe genunchi și să ma pot focusa pe urcat.
Cu multe pauze de respiro de câte 2-3 minute pe unde îți permitea cărarea, noi alături de mulți alți turisti, am ajuns în vârf. ACEL VÂRF, unde Moise a primit cele 10 porunci. Am ajuns la 5:50, ne-a instalat ghidul nostru într-un loc cu vizibiltate bună și ne-am pregătit să îl așteptăm pe The King să răsară. Între timp, mi-am scos câteva cristale pe care le-a adus de acasă, să le încarc cu energia din acel loc, fix la răsărit.
Și… și-a făcut apariția și Minunatul. Extrem de rar am participat la un răsărit la munte, ca să nu mai zic că pentru mine, în mintea mea, muntele este muntele de la noi, verde, cu arbori… am realizat că muntele e MUNTE fie el îmbrăcat fie dezbrăcat. Este energie masculină pură, fantastică care se simte într-un mod aparte și emană forță și putere. Am făcut și poze și am să le las pe ele să vorbească de la sine, cuvintele nu prea pot exprima măreția.
Am simțit cu toată ființa mea o bucurie imensă, Recunostință pentru acel moment pe care aveam binecuvântarea să-l trăiesc, m-am rugat pentru mine și pentru cei dragi, pentru cei din grupul meu de rugăciune. A fost MAGIC iar Dumnezeu este MAGIE pură prin toată Măreția lui, iar energia Lui Moise este UNICĂ.
Am stat cam o oră și după ce mare parte dintre oameni au plecat, ne-am început și noi coborârea, lucru care mi-a dat de furcă iar … de data asta, articulațiile, au început să râdă în hohote de mine, ceea ce m-a făcut să îmi promit că mă voi ține de pilates și de alte forme de mișcare, că mare nevoie am.
Acum la coborâre, fiind lumină, am realizat practic pe unde am urcat și sincer, faptul că a fost urcarea pe noapte, a ajutat mult, că nu vedeai ce e în stânga și-n dreapta.
A început să se încălzească destul de tare, să aveți în bagaj și ceva creme de protecție pentru soare, că te cam prăjești până jos.
Am ajuns la baza muntelui, practic de unde am plecat și acolo, o altă MINUNE te așteaptă, Mânăstirea Sf. Ecaterina. În următorul articol vă povestesc un pic și despre mânăstire și veți înțelege de ce îi spun MINUNE.
Deci dragilor, un scurt rezumat, părerea mea, nu e de mers în august în Egipt, verifică bine hotelul în care alegi să mergi, consumă apă de calitate, noi am cumpărat apă europeană de izvor care să hidrateze, nu apă de masă moartă cum au ei, țineți cont de recomandările mele și vă stau la dispoziție pentru orice întrebări.
Un mare DA din tot sufletul pentru experiența de a urca pe Muntele Sinai, de a privi răsăritul acolo și să simți acea imensitate și energie incredibilă a lui Moise.
Ce părere ai?