Prima zi, a fost pe relax, am găsit și un joc remi și iaca cum am făcut în 4, campionate de canastă, am stat la plajă, am făcut baie în Ocean sau în piscină după preferințe. În zona în care noi ne-am cazat, fluxul și refluxul își fac foarte bine simțite existența, iar la reflux, este de preferat să te răcorești în piscină, asta dacă nu ești dispus să mergi prin soare cel puțin 300m până la apă, cam atât de mult se retrage Oceanul.
Tips – vă recomand să vă descarcați, în funcție de ce telefon folosiți, aplicația My tide times, care vă spune care sunt intensitățile fluxului și refluxului, astfel vă puteți orienta perfect. Puteți alege o plimbare pe malul Oceanului, plecați pe nisip și dupa ce v-ați servit prânzul sau cafeaua, la întoarcere, o să descoperiți că nisipul nu mai este, acoperit fiind de apă pentru câteva ore, pâna la venirea refluxului ☺.
Ne-am ales câteva puncte de atracție pe care voiam să le experimentăm, iar pentru acestea, am solicitat tururi și ghizi privați pentru grupul nostru de 4, și vă sfătuiesc să faceți la fel, ca să nu aveți surprize. Încercați să evitați pe cât posibil, orice v-ar putea pune într-o stare de disconfort, cauzat de eventuale incompatibilități cu alte persoane, am fost elegantă, ați remarcat da?! ☺
Probabil că suntem la vârsta la care avem nevoie de un anumit confort pe care dacă îl putem avea fără un efort prea mare, îl alegem, motiv pentru care am solicitat tururile private.
Primul tur, a fost în Pădurea Jozami, care după eliberarea Tanzaniei de sub ocupație engleză, undeva pe la 1964, a ajuns sub tutela Guvernului local, care a interzis prin lege, orice modificare făcută habitatului natural pentru speciile de maimuțe, șerpi, diverse reptile, și alte zeci de animale și păsări. Dacă un copac este la pământ fie de la vreo intemperie, de bătrânețe, sau din ORICE alt motiv, absolut nimeni, nu are voie să îl mute sau să îl ia de acolo. Am avut un super ghid, care văzându-ne pasionați de plante, de verde, de animale, a petrecut dublul timpului ce era alocat în mod normal pentru tur, ca să ne împărtășească și să ne arate și mai mult.
Pădurea de mangrove, este un alt cadru interesant, amenajat și bine organizat ca turiștii să se poată bucura și să își facă o idee și despre acest tip aparte de pădure, care este specific în Africa.
Zilele se scurg repede, asta e clar, căci timpul trece repede atunci când ești în vacanță, dar vreau să punctez și să împart cu voi cele mai importante lucruri care mie mi-au plăcut.
Spice Farm-ul, este un loc în care m-am bucurat să merg, a fost cu foarte multă voie bună și stare de bine. Acolo un ghid care își merita fiecare bănuț, Sandu Negru (așa își spunea), a întreținut toată atmosfera, cu explicații despre plante, copaci, arbori pe care nu cred că voi avea altă șansă să le văd, cu excepția Africii. Am cumpărat și câteva condimente și mixuri pentru diverse sosuri și preparate culinare, am mâncat tradițional zanzibarez dacă pot spune așa, o experiență aparte, pe un preș așternut pe jos.
Cum a fost?
Extraordinar. Gusturi, arome, texturi, simplitate, o notă de 10 pentru experiență. Zanzibarul este cunoscută ca Insula Mirodeniilor, fiind la un moment dat, cel mai mare exportator de cuișoare din lume.
Pe straduțele înguste ale vechiului oraș, se circulă pe jos sau cu bicicleta, există doar câteva artere pentru mașini. Cea mai mare parte a activitații se desfășoară în jurul turismului, fapt pentru care, la orice pas veți întâlni magazine cu tot felul de obiecte locale, magazine de bijuterii unde piatra vedetă a bijuteriilor este Tanzanita de un albastru superb, puteți vedea casa unde s-a născut Freddie Mercury (Farrokh Bulsara numele real de la naștere). Un alt punct de atracție, este Zanzibar Slave Market Memeorial, cred că e ușor de înțeles ce reprezintă, partea cea mai importantă a locului unde se făceau vânzările de sclavi, unde erau biciuiți și brutalizați, ei erau considerați obiecte, și se dădeau la schimb/troc, pentru diverse obiecte de decor, cum ar fi oglinzile. Desupra pivnițelor unde erau ținuți sclavii, se află acum Biserica Anglicană ce a fost finalizată în 1883, și în curtea interioară, ca omagiu pentru suferințele îndurate de sclavi, a fost construit simbolic un altar din pietre albe, pe locul unde erau biciuți sclavii. În 1876 sub presiunile Britanicilor, este abolită sclavia oficial, dar fenomenul a încetat cu adevărat 20 de ani mai târziu, în 1897.
Cel mai mare comerciant și negustor de sclavi, deținător de plantații și fildeș, Muhammad ibn al Murjabi cunoscut sub numele de Tippu Tip, deținea aproximativ 10.000 de sclavi în 8 piețe, născut în Zanzibar, continuând clandestin comerțul cu sclavi, deși fusese abolit cu 20 de ani în urmă. Moare în 1905 și este înmormântat în zona centrală a orașului. În momentul de față, un mare morman de gunoaie ascunde cripta unde este acesta înmormântat.
Am ajuns și la Piața Centrală Darajani, considerat cel mai vestit loc din oraș, unde vă recomand să vă bucurați de tarabele colorate cu fructe dar nu înaintați în piața de pește și de carne, eu până seara târziu nu am mai putut mânca nimic, să nu ziceți că nu v-am zis … ☺
Ce părere ai?